10 ani…adica zece…chiar zece in cap

O sa incep cum se face de fiecare data, adica inceputul. Eram in urma cu 10 ani, imi pierdusem virginitatea cu vreo patru luni, ma refaceam dupa tripla fractura si visam sa ajung in presa scrisa. E un vis de la 13 ani, dar la 17 ani lucrurile prindeau contur, tinand cont ca un an mai tarziu aveam sa intru in mass-media la o televiziune de cacat.
Aveam 17 ani, intr-o vara torida de 2 iulie, si la 7:00 dimineata m-am dus la chioscul de ziare. MediaPro lansase cel mai spectaculos ziar si singurul full color din Romania: PROSPORT. Arata senzational. Dormeam cu el sub perna si mi se parea ceva fantastic. Il citeam pe nea Vanea (n.r. – Ioan Chirila), Dumnezeu sa-l pazeasca sus in albastrul cerului, si uneori imi venea sa plang. Doamne cu scria nea Vanea, plus ca-mi placea Marius Mitran, un tanar care-i calca pe urme, dar care intre timp s-a indepartat de presa in detrimentul fotbalului. Ioanitoaia le spunea sigur, iar Ioan Viorel scria niste reportaje absolut geniale. In toamna cand am inceput clasa a XI-a am venit cu ziarul si le-am spus ca nu pot trai fara ProSport. Le-am zis celor 26 de fete din clasa si altor 3 baieti, ca eram patru cu totii, ca intr-o buna zi voi avea o stire sau un material pe prima pagina din acest ziar. Hohote de ras, lipsa de incredere, dispret la adresa unui copil visator, care nu facea decat sa spere ca intr-o buna zi va da mana cu Marius Mitran, Ioan Chirila sau Ovidiu Ioanitoaia.

2 iulie 2007
Este dimineata. Ma apeleaza Daniel Remes. Bravo Drejane, ne-am pisat pe Gazeta azi, n-au nimic cu Andrei Ionescu si la meci au dat ca s-a terminat 3-0, dar a fost de fapt 4-0. Te astept diseara sa ne facem muci la Mogosoaia.
Ei bine, ei sunt colegii mei de la ProSport si astazi ziarul viselor mele face 10 ani. In cei 7 ani de presa am avut nenumarate oferte de a pleca la fel si fel de ziare noi, plus ca Dan Dolghin, Popej27 pentru toti, a fost la un pas sa ma convinga sa accept provocarea Capitalei. I-am zis de multe ori, cine mai scrie de Universitatea Craiova? Si cum pot sa plec acolo fara orasul meu? Amintirile de aici nu le pot lasa. Totul tine de dragoste, de sentimentul suprem. La fel cum iubesti o femeie, asa trebuie sa faci si cu meseria ta. Sa nu o inseli, sa nu iti bati joc de ea, sa-i vorbesti frumos, sa lasi tot timpul de la tine cand ai gresit…e reteta dupa care merge si succesul.
Lucrez de patru ani la ProSport, de cand echipa lui Tolontan si Ioanitoaia s-au suparat pe elvetieni si au resuscitat Gazeta Sporturilor. Bravo lor.
Am luat-o de la capat cu Dorin Chiotea, Dan Filoti, Marius Mitran, Alex Catalan, Andrei Balan, Radu Banciu, Florin Caramavrov, Daniel Nazare, Alexandru Stefan (Fooone a avut coverul ProSportului nou) si alti „LEI”. Am facut spectacol zi de zi cu echipa de Oltenia, colegii mei cei mai dragi, George Paunescu, Florin Ceausu, Valentin Zidaru si chiar si javra de Stancescu, plecata intre timp. Pe cei 3 i-am vazut atat de des incat le cunosc fiecare tic nervos. Sunt 10 ani de ProSport, iar eu sunt acolo. Probabil ca diseara ma voi gandi enorm la toata perioada celor zece ani. Dar oare colegii mei ce mai fac? De ce nu ma mai suna nimeni? Invidie? Prostie? Sau bun simt?
Eu sunt la ProSport dragi colegi si am ajuns la sapte ani de presa. Am dat mana cu Marius Mitran, chiar el cu Dorin Chiotea m-au angajat. Si am vorbit mult cu idolul oricarui copil care iubeste fotbalul, Cristian Topescu. La anul se fac zece ani de cand am terminat liceul, dar nu-mi mai pasa. Azi, cel mai important ziar de sport din Romania a facut 10 ani. E fantastic. Si imi amintesc ziua debutului la ProSport, cand eu aveam pe prima pagina material, iar George Paunescu si Adi Toca postau doua stiri pe prima pagina, din trei posibile. Practic, noi trei, fostii colegi de la Editie Speciala visam la ziua in care vom semna pe prima pagina din ProSport. Si visul s-a adeverit. Si cum sa nu crezi ca cineva te iubeste?
La Multi Ani Hagi mei! Pentru mine toti sunteti Hagi. Adica geniali!