Exista socialism de tip comunist in 2008

Am incercat in fiecare an sa-mi impun ideea ca Romania a scapat de obiceiurile comuniste. I-am injurat pe unii, i-am spurcat pe altii, dar tot apolitic am ramas si chiar nu ma pot schimba. Chiar ma amuzam aseara cu Lucian Lipovan pe seama asta mai ales ca am vazut ca la doctrina politica ma mulez pe principiile udmr-iste. . Am citit in presa locala, dar am si vorbit cu prieteni de-ai mei, prezenti la o chermeza din asta electorala a unui partid care ne-a condus multi ani, dupa revolutie, care a distrus orice notiune de Romania democrata si care mai nou ofenseaza principiile democratiei la 19 ani distanta de ziua in care am strigat toti libertate.

Despre ce e vorba? Prin comuna doljeana Rojiste, aflata in imediata apropiere a Tamburestiului, locul de nastere al lui Ovidiu Stanga, pentru cunoscatori, iar pentru necunoscatori va spun ca se afla la vreo 50 de km de Craiova pe drumul ce duce spre Bechet, Mircea Geoana a venit sa-si faca o campanie electorala mai mult decat “democrata”. Pe ritm de manele, un tigan urla la niste copii de clasa I sa ridice niste stegulete ca vine domnul Geoana. . Sweet Mary, mother of Jesus, mi-am zis. Fucking wanker, you son of a bitch, asta ca sa nu-i dau drumu’ la Tourette-ul, varianta in romana. Cica scoala a primit acordul parintilor pentru a-i pune pe saracii copii sa strige “Geoana premier!”. Hai nu mai spune! Adevarul este ca si taica-meu a fost mustrat la serviciu ca eu am plecat de la demonstratia de pe 23 august 1988, cand mi s-a facut rau de cald, dupa 4 ore de stat ca un bou pe stadion si neintelegand nimic din demonstratie. Stateam ca boii si ridicam niste placute, pentru a forma o coregrafie ce-i producea excitatie maxima conducatorului drag si iubit. Acelasi lucru s-a intamplat si acum, mai ales ca acei copii, la fel ca si mine in 1988, habar nu aveau cine e nenea ala imbracat frumos, ca de nunta, botez sau inmormantare. Ca la tara doar atunci ii vezi la costum. Aham, deci au trecut 20 de ani si cateva luni de la o mizerie, pentru care eram obligati sa stam ca oile pe pasune si sa behaim la fiecare sunet, ceva de genul: Traiasca Partidul Comunist Roman! Nu mai bine din psd i-ar zice psc? Sau PCR, ca tot asta sunt! Este inadmisibil sa obligi niste copilasi nevinovati sa-ti urle numele, doar ca sa strangi dobitoacele sa te voteze. Este incredibil ca la nivelul anului 2008 impotriva acestor violatori ai democratiei sa nu se ia masuri. Sa va fie rusine, netrebnicilor! Sunteti niste bicisnici si niste jigodii!

Uitati rusinea

“Cirtu? O lepra!”

Cuvintele nu-mi apartin, dar nici eu n-as fi putut sa o spun mai bine, dupa partida de aseara dintre Universitatea Craiova si Pandurii.

Si asta pentru ca Sorinaccio s-a scalambait ca un maimutoi, facand fel si fel de pocinoage dupa fiecare gol inscris de Pandurii in poarta Craiovei, in acel 4-1 de cosmar inghetat de aseara. Ca echipa gorjeana a fost mai buna nu incape indoiala, ca Universitatea a jucat mai mult decat penibil dupa o serie de 8 partide fara infrangere, iar nu este loc de dubii, dar cand il vezi pe unul care sustine ca iubeste Craiova facand ca un circar, atunci e loc de comentarii.

Copil al Baniei, promovat si ca antrenor si ca om de Universitatea Craiova, Cirtu a intrat de aseara la capitolul netoi, dinei, plesani, gica popesti sau alte personaje care au intors spatele unui club mai mult decat respectabil, unei religii. E greu sa le explici si lor asta, pentru ca intelectul lor nu trece mai departe de dreptunghiul verde. Ca urlai ca si cum ai fi castigat in fata lui Manchester sau ai fi luat titlul, Sorine, n-ai facut altceva decat sa improsti cu venin 2.500 de suporteri ai unei Craiove renascute. Pentru ca in afara de oficiali, echipa la care esti angajat nu a avut sustinere. Dar e mai frumos sa bifezi retrogradare dupa retrogradare in fata tribunelor goale, vezi FC National, acum Progresul, Dacia Mioveni…poate e loc si de Pandurii, decat sa spui din suflet ce ti-a dat Craiova.

Si acum sa redau si dialogul dintre Cirtu si un suporter cam la vreo 50 de ani, din Corabia, venit la Pitesti cu ocazia, dar om care se lauda ca l-a pupat pe Oblemenco la titlul din 1974. “Sorine, ai auzit de Lung? Mare portar! De Stefanescu ai auzit? Ce fundas! Dar de Tilihoi? Cata eleganta! Ai, nea Sorine, dar de Negrila ai auzit? Ce gol a dat cu Kaiser! Dar de Donose ai auzit? Numarul 10, ba Sorine! Dar de Balaci ai auzit? Geniul Romaniei!”…se opreste cateva secunde, trage aerul inghetat de pe “Nicolae Dobrin”, incercand sa respecte legendele, dupa care isi face curaj: “Auzi Sorine, dar de Cirtu ai auzit?”. In acel moment se face liniste, iar Cirtu, pe un ton nesimtit spune: NU, n-am auzit!. La care, suporterul puncteaza excelent: O LEPRA!

Publicul rade, cortina cade si unii ofteaza: E si asta sclavul lui Netoiu!

Criticul expirat

Cine nu are in biblioteca “Arca lui Noe” sau “Literatura romana postbelica. Lista lui Manolescu”, asta ca sa vada si marele critic literar ca am si cumparat cateva dintre operele sale. Nu cred ca poate sa-l conteste cineva pe Nicolae Manolescu, unul dintre cei mai importanti critici literari din zilele noastre. Ca pana la George Calinescu sau Alexandru Odobescu cred ca ar mai avea nevoie de o viata.

Oltean fiind, domnul Manolescu incepe sa aiba pierderi de memorie, mai ales ca se indreapta frumos spre 70 de ani, iar intr-un editorial de astazi din Evenimentul Zilei sustine ca ProSport, citez: “Presa a fost scandalizată (nu şi „ProSport“, care n-a auzit, n-a văzut)”. Recunosc ca in pagina 14, in josul paginii era un articol semnat de colegul meu Vlad Economu de unde am si aflat despre acest incident. Articolul lui Vlad poate fi citit in editia tiparita a ProSportului de pe 16 octombrie sau aici

Asta in conditiile in care partida s-a disputat pe “Stade de France” in seara zilei de 14 octombrie. Dar domnul Manolescu nu mai are nicio vina ca varsta ii joaca feste si ar fi mai bine pentru dansul sa se documenteze foarte bine inainte de a scrie un text, asa cum o face si cand analizeaza o opera literara. La fel ca si-n fotbal sau ca in toate domeniile, atunci cand imbatranesti vine o vreme cand trebuie sa ii lasi pe altii mai proaspeti sa duca mai departe ce ai inceput dumneata maestre. Crezi ca intereseaza pe cineva ca nu mai mergi dumneata la stadion? Sau credeti ca acolo se strang membrii Academiei Romane sa va laude operele si sa astepte un fursec sau vreo masa copioasa, uitand probabil scopul pentru care s-au adunat acolo? Nicidecum…plus de asta sa nu credeti ca daca ati scris astazi un text unde apare si o dezinformare grosolana se vor potoli acei huligani pe stadioanele lumii. Nu asa se da un exemplu. Uitati-va la oamenii care investesc in fotbal, uitati-va la nivelul de cultura al celor care vin la stadion, ca totusi se numeste stadion, nu filarmonica sau teatru. Nu a spus nimeni c-ar fi vreun sport nobil, cel putin eu nu pot sa cred asta la nivelul mileniului 3, pentru ca peste tot exista huligani. Incep sa cred ca sunteti depasit de mai mult timp, ca nu intelegeti fenomenul si ca nu prea va mai uitati la meciurile de fotbal. Dar “huliganii” care au huiduit pe stadioanele din Romania imnurile adversarilor echipei nationale i-ati auzit? Cred ca pe astia i-ati omis cu buna intentie, sau pur si simplu tot din proasta informare. Maestre, de azi nu va mai citesc!

Intre Balada lui Porumbescu si aia house

Hai ca mi s-a cam luat sa ma tot certati in fiecare zi de ani de zile ca nu mai scriu nimic pe blog Dar hai sa trecem la lucruri serioase.

De curand ascultam intr-un magazin “Balada pentru vioara si pian” a lui Ciprian Porumbescu, un compozitor care in viziunea mea se situeaza la capitolul geniali. Da, uite ca exista in Craiova magazin unde un meloman, probabil vanzatorul, asculta Porumbescu. Aflu si eu ca piesa de fapt este foarte cunoscuta in Romania. Hopa, ce popor cultural suntem! O fetiscana, apropiata de noua moda a pitipoancelor, ii zice prietenei: “Vai, tu, uite ca s-a remixat Balada lui Emil Lassaria!”…????????? Multe semne de intrebare, pentru ca nu-mi dadeam seama ce spune fata. La care, prietena ei, de altfel o “capacitate” si cu un zambet rapitor, ii raspunde: “Eu cred ca e o varianta simfonica”. Stai, imi zic! Sunt blocat, mai ales ca ma uit la vanzator, el la mine, si zambesc. Cine dracului e Emil Lassaria? Chiar imi fac curaj si le intreb pe fete, iar ele imi raspund, parca in cor: “Cum, nu-l stii pe Emil? Are o piesa Balada senzationala, se danseaza in toate cluburile!”…Hmmm, se pare ca am imbatranit. Le-am explicat fetelor cine a fost Ciprian Porumbescu, le-am spus ca saracul s-a prapadit la 29 de ani si chiar le-am dat subiect de studiu, desi sunt ferm convins ca nu vor asculta niciodata. Dar sa ai cam 20 de ani si sa spui ca muzica clasica este remixata, atunci imi dau seama unde suntem. Am ajuns acasa si l-am descoperit si pe Lassaria. Nimic nou, dar stilul ma zgarie pe creier, nu prea pot sa-l accept, asta pentru ca e Balada lui Ciprian Porumbescu. Va dati seama ce remixuri ar face houserii de-ar descoperi simfoniile lui Mahler sau Bruckner. Saracul Ciprian, capodopera lui a ajuns dansabila in cluburi. De-ar intelege si respectivii clubberi ce vrea sa spuna unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii…am ramas fara cuvinte de data asta.

Dar de ce ne mai miram? Del Piero, Valentin Tomici pentru voi, a ras cam asa =))=))=))=))=)), dupa ce i-am povestit. Apoi mi-a zis si el una. Cica doi oameni, nu mai conteaza sexul, erau in gara Bucuresti, iar unul dintre ei intreaba: “In ce vagon suntem? 2! Pai de unde stii? Scria langa geam sus 2″. Adica unde era clasa vagonului. Probabil ca oamenii mergeau prima data cu trenul. Probabil ca noi nu mai intelegem nimic. De parca mai conteaza!

Jiul Rovinari ne invata sa jucam la EURO

E clar, mentalitatea romana in privinta fotbalului este una defensiva, ca de altfel si poporul roman de-a lungul istoriei. Nu ne-au interesat cuceririle, decat sa ne aparam nevoile si neamul, cum spunea si Eminescu in a treia scrisoare, cand Mircea cel Batran ii explica lui Baiazid de ce n-o sa vorbim noi limba turcilor si nu vom canta cicalacacichicia.
De curand, Jiul Rovinari a promovat in Liga a III-a, este echipa aia celebra care a castigat cu 5-0, dar pentru ca Hidroelectra Valcea a ramas din minutul 30 fara ambii portari. Da, au fost eliminati. In fine, nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre eroii mistici ai fotbalului romanesc. Dupa cum le zice artistul: se canta pentru cei tari, pentru Jiul Rovinari, pentru Goe Barosanu’ si pentru Doru primaru’, pentru Stancu si Hasanu, pentru Modrea si portaru’, pentru Rusu, pentru Ciurea, pentru Zdruga si cu China, Emi Toropu e aici, Trufelea si Piscarici, Talvescu si cu Rascol, spaima antrenorilor, Sulita Cocos Banel e si altii langa el, pentru Soso si Dolcescu, Toropu si Baltaretu…toata lumea sa ii vada, Voinea Roman si cu Barza, Amarande Carciumaru’, Nico, Piticu’ si Calu’, hai sa inceapa recitalul.
Daca vreti sa stiti ce inseamna o echipa mica, dar cu pretentii mari, si care aplica mitul fotbalului romanesc, adica ne bagam cu curu-n poarta, ascultati imnul celor de la Jiul Rovinari. Au cei mai buni fundasi centrali, au cea mai buna schema cu doua tancuri pe extrema, nu-s ca ei in tot judetu’. Mai aveti vreo indoiala ca Jiul Rovinari nu cunoaste fenomenul fotbalistic? Eu sunt ferm convins, mai ales ca adversarii incep sa planga cand Rusu-i pe partea stanga, trece de obstacol, cu Ciurea face spectacol, pentru ca asa i-a invatat primaru’…va dati seama? Pana si primaru’ stie ca daca vrem succese trebuie sa jucam cu pasa inapoi. Este tactica de la Euro, este cea mai buna aparare si cel mai enervant fotbal, care ii adoarme si pe adversari. Si daca ai baza si puterea in Piscarici si cu Trufelea e clar ca Banel Nicolita si Mirel Radoi ar fi atat de invidiosi, incat ar cere un schimb de experienta cu Jiul Rovinari. Dar mai bine va las pe voi sa ascultati reteta succesului.
P.S. Antrenorii fac toti banii, Rascol si Talvescu Vali…nu?

Asculta imnul echipei Jiul Rovinari

Canta Craiova…

Ultimii ani din viata Universitatii Craiova s-au petrecut pe cele mai urate scene in fata unui public ce recuza orice piesa noua si nu-si mai recunostea trupa care armonizase mai bine de 30 de ani o natie olteneasca, o natie diferita de a romanilor, cu un sange mut mai fierbinte si cu treceri bruste de la agonie la extaz.

Si ca tot imi place Peer Gynt, actuala echipa a Universitatii Craiova este exact ca si personajul din cartea lui Henrik Ibsen. Pleaca de langa cei dragi, ii uita, dupa care revine surprinzator in locurile ce l-au consacrat. Asa si Universitatea Craiova. Ma uit la noi, la toti care tinem cu ei, si vad atatea cicatrici de la niste rani ce au fost atat de greu vindecate, dar cu toate astea va vad veseli. Din ce in ce mai bucurosi, din ce in ce mai galagiosi…aduceti aminte de Universitatea lui Balaci, Negrila, Lung, Camataru, Stefanescu sau Donose. Sunt atat de fericit ca nici nu stiu daca sunt congruent in acest blog…oare sa fie asta tactica lui Napoli? Sa ne lasam condusi, pentru ca apoi sa revenim? Si mitul pasarii Phoenix nu vine din Italia, dar Napoli este aproape de a deveni primul antrenor iubit de la Stiinta de la Piti incoace. In clipa de fata Adi Toca imi povesteste cum a jucat echipa la Mioveni si sunt invidios ca am ratat un meci atat de important, al saselea fara infrangere si o victorie cu golurile lui Lutu si Dina. Ce mai conteaza ca nu avem stadion unde sa jucam cand Lutu isi face loc pe lista marcatorilor la 33 de ani…parca e de o viata la Craiova si parca il iubesc din ce in ce mai mult. Asta e exemplu de simbol, sa strige tot stadionul Lutu, Lutu, Lutuuu-goooool, iar Hagi din Oltenia sa rasplateasca strigatele fanilor nebuni. Uite-i, ei sunt artizanii fericirii, ei sunt noul val cu care ne ameninta nebunul de Mititelu de doi ani si nu-l crede nimeni: Bornescu, Dananae, Stoica, Mitchell, Rose, Prepelita, Ionescu, Dilevski, Saceanu, Wobay, Lutu, Baird, Dina, Tanasa sau Costea. De ce ultimul Costea? Pentru ca e fantastic, pentru ca asta poate fi un nou simbol…si ce ne-au lipsit cantecele Craiovei cu Oblemenco si Balaci!

Mihaita Paunel…sau Plesan

Stiu Mihaita ca daca te intreba astazi vreun ziarist, dupa amicalul cu Teplice, ce s-a intamplat pe 19 martie 2005 ai da din umeri sau ai spune, ca doar esti fotbalist: “A trecut o luna de la ziua mea”, pentru ca esti nascut pe 19 februarie, iar cifra asta o tii minte mult mai usor. Din cate-mi amintesc te jurai ca vei juca toata viata cu numarul 19 pe tricou, visai la FC Barcelona sau Galatasaray, ori Ajax, dar educatia lui Beldeanu te invatase sa eviti in cariera Dinamo, Steaua, Rapid si chiar alta echipa din Romania.

Draga Mihaita, pe 19 martie 2005, exact dupa o luna de la ziua ta de nastere, reuseai un gol superb la Constanta, cu Farul, iar pe final, mai exact in minutul 86, inmormantai o natie de olteni, pe care astazi ii cataloghezi prosti sau insensibili. Sa-ti amintesc? Penalty la 1-1 pentru Universitatea Craiova, scos de Ilie Iordache. Pavel Badea a riscat totul pe mana ta si ce risc si-a asumat. Mai tii minte? Elan scurt, nici nu te-ai uitat la Curca, ai tras in dreapta lui, si adio Liga I pentru Craiova, dupa o prezenta de 41 de ani, neintrerupta. De acolo nu ne-a mai iesit nimic, ne-am dus in B, tu erai la Dinamo, iar cand erai intrebat de echipa care te-a botezat in fotbal spuneai ca: “Gata, nu isi mai revin! S-a terminat cu Craiova”. Si stii cine a scris cronica aia in ProSport? Daniel Nazare…cred c-ai auzit de el

Ei, n-are rost sa mai vorbim de ce a fost, dar astazi, 5 februarie 2008, ai avut penalty, in Steaua-FK Teplice, tot pe final de meci, si executia ta a fost copie la indigo cu ratarea din 2005. Numai ca Steaua nu a depins de meciul acesta si ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca soarta lor statea in piciorul tau…dar nu-i asa ca merita sa-ti amintesti ca n-ai evoluat prea mult? Si ce departe e Ajax…sau chiar Galatasaray…mai are rost sa vorbim de Barca?

Cum sa iti bati joc de presa

E foarte simplu. Semnezi un angajament cu Zero Tv si iti bati joc de tine ca om, apoi de meseria, care in opinia mea, a pierdut enorm din cauza unor specimene umilite din toate punctele de vedere.

Nu mi-a ajuns ca ne-a batut Steaua si nici ca eram asa de nervos, incat un somn in minutul 90 mi-ar fi adus o alinare sufleteasca, iar dupa jocul din Ghencea m-a impins curiozitatea sa apas trist pe butoanele telecomenzii. Stupoare…episodul tzaishpe din Elodia, aceasta chintesenta a romantismului romanesc, aceasta drama shakespeariana in varianta prostiei carpato-danubiano-pontice. In general cand vad ceva legat de acest subiect fug de el, insa acum sa fiu al dracului de nu m-am prapadit de ras.

Se iau doua bucati de pseudo-ziaristi, una cu B, nume de bube, iar altul ce-si zicea Gagiul? ceva de genul asta. Pur intamplatoare numele? Nuuuuu…cei doi vor umple de penibil exclusiv spatiile emisiunii lui Senzationescu, pentru ca un mare infractor, pe numele sau de Spanu, om care in Italia ar fi ucis pe loc de extremisti sau de galeria lui Lazio, a descoperit-o pe Elodia la Nurnberg. Vai ce frumos…vom avea exclusivitati de toata jena si reportaje plictisitoare, pline de minciuna, in vreme ce personajele de basm din Banie, strunite de Spanu (n.r. – iarasi un personaj negativ in basmele romanesti), vor primi titlurile de reporterii anului, intr-o gala in care Elodia va straluci in putrefactie.

Sa nu mai spun ca in emisiune apareau fel si fel de mirese (n.r. – de-ati sti cat de mult m-am ferit sa nu palmuiesc ecranul), iar reporterita linsa pana-n colon de Ion Spanu se ruga de lautari sa cante ceva pentru rapita serii. De ce nu se uita CNA-ul la aceasta emisiune, unde alti doi indivizi vorbeau ca la usa cortului, dar a intervenit Spanu sa le dea peste obraz, transformandu-se in lupul moralist. Vai…m-am umectat pe loc in acea clipa, vazandu-l pe tigan cum vorbea si isi scuza lipsa in studio din cauza unei defectiuni a masinii sale. Cine ne vorbeste de moralitate. Omul care certa ziaristii de la Editie Speciala ca nu au tras mai multi bani de la oamenii ce au donat o suma importanta pentru o operatie a unei fetite care nu vazuse niciodata lumina zilei. El care a fugit cu toti banii fetitei (n.r. – noroc cu bunatatea altora), nespalatul Craiovei discuta despre moralitate, in vreme ce atarnatorii din studio ii spalau matele imputite. Cum? Cu limba dulce romaneasca…ce scarba mi-e uneori de Romania. Cum puteti sa va suportati netrebnicilor? Cum puteti sa zambiti cand in jurul vostru musteste noroiul? Intristati-va, caci maine va fi mai mult noroi!

Moartea in 90 de minute

Aproape zero grade, ieri. E o zi atat de normala, incat ai zice ca lumea trebuie sa moara intai si apoi sa se nasca, pentru a-i schimba cursul firesc al zilei. De parca mai conteaza. Sau ce-ar mai putea sa conteze?
Ma tot gandesc ca visez la 1-1 ala de o saptamana si le spun la toti sa nu parieze pe Craiova ca avem absente multe in lot, ca Napoli nu e chiar un antrenor gen Zenga sau Bergodi, ca schimba un pic din mentalitate, dar nu si tactica acestor copii. Vine Dan in redactie si e clar ca trebuie sa ne spuna ceva surprinzator, socant, mai ales ca e atat de frig afara incat nu e loc de vreo veste buna. E abatut si foarte nelinistit, nici nu sta pe scaun, se plimba prin redactie si doar o injuratura ma face sa-l calmez.
“A murit sotia lui Misu Ionescu. A nascut prin cezariana, copilul a trait fara probleme, ea s-a prapadit imediat. Mint, a apucat sa-i zica lu’ Misu ca jucam vineri cu Clujul si ca trebuie sa batem. Atat a mai zis si a murit”, spune Dan foarte grabit si nevenindu-i sa creada. Misu e Mihai Ionescu, de la Romania Libera, un fan inrait al Craiovei, a carei sotie, olteanca, iubea Stiinta ca pe copilul pe care l-a vazut pentru cateva clipe.
Pe ultimul drum a luat cu ea un fular si un fanion al Universitatii Craiova, cu gandul ca jucam vineri cu U Cluj. A avut grija Misu de asta, el stie ca Stiinta e si dupa moarte. Dar timpul s-a oprit atunci. S-a oprit pentru o familie, s-a oprit pentru o iubire, s-a oprit pentru eternitate. Da, s-a oprit timpul. Nu se poate? Ba da…s-a oprit intr-o cantare cu Jiul facut Dunare de Tudor Gheorghe, s-a oprit cu toate bucuriile rare de care avuram parte in unele duminici pe la nunti…ea n-a fost egoista, si-a luat o iubire a sotului in ceruri, un simbol care vineri a strigat cu o voce inghetata. Era si iubirea ei, altfel refuza acel fular.
Ma duc la meci, stiu ca Dan e pe undeva prin tribune, stiu ca ea vede meciul deasupra tuturor si mai stiu ca o victorie impotriva Clujului i-ar aduce lui Misu o grimasa pe figura durerii, acolo la Bucuresti, unde sta. Uit un pic de tot, chiar si de meci, pentru ca vine Capito “impuscat” si ne face pe toti sa radem, pur si simplu ma gandesc la un paradox, la o utopie, dar imi revin si izbucnesc in lacrimi de ras. Poate Capito e genial si la inmormantari, are glumele in cap si sunt asa de spontane ca daca le repetam e posibil sa le auzim toata viata. Ii desfiinteaza pe jucatori, se ia de cap, sare in sus, duce mainile spre cer la fiecare ratare a noastra si zice incet: “Ce ti-am facut DOAMNE!!!”
Nu jucam nimic, doar golul lui Park ma face sa ma uit spre cer si sa impartasesc bucuria cu sotia lu’ Misu, dar parca mi-e rusine cand il vad pe Banica scapand mingea din maini. Si mi-e rusine ca e atat de frig afara si n-am niciun chef de conferinta de presa, mi-e rusine ca suntem suporterii unei echipe careia nu-i pasa de noi, mi-e si mai rusine cand vad ca o victorie n-o putem dedica nici macar dragilor, nici macar celor pierduti, nici macar celor din cer. Misu s-a intristat de doua ori, eu la fel, Dan nici nu mai suna la final, iar Cosmin, omul care a considerat-o ca pe o sora pe ea, spune in stilu-i caracteristic: “Macar sa nu picam ba Narcise, ca a doua retrogradare ar fi prea de tot”.
Undeva, in Bucuresti, dupa miezul noptii, stau ingropate un fular si-un fanion al Craiovei. Nu cred ca au ajuns in ceruri. Nu putem nici visa, pentru ca suntem aici si simtim pe piele cat de frig e. Cat de nedrept e Dumnezeu si cum ne incearca din ce in ce mai greu. Dar poate si pentru ca unii vor sa cumpere fericirea. E frig si azi, e atat de frig ca m-am trezit trist!

Craiova, pentru eternitate…

Invelita-n ceata de toamna si acoperita de norii grosi, Craiova este astazi mai vesela. Mult mai vesela decat in ultimele doua luni, cand razele soarelui au mangaiat un oras care iubeste si lasa singurul sau simbol, Universitatea. Linistea acestei dimineti imi este deranjata de o voce copilareasca, de fapt ma umple si mai mult in suflet, cand il aud strigand: “Tati, a batut Craiova. A dat UBI gol”. El nu stie sa-i zica Wobay, dar la nici 8 ani stie ca leonezul i-a facut ziua mai fericita. Craiova zambeste, Stiinta este pentru eternitate, restul sunt doar provocari. Vad un oras fericit, care renaste si exulta, precum in versurile lui Adrian Paunescu: “De bucurie rar avuram parte, in unele duminici pe la nunti”. Ar rade si soarele-n fereastra azi, ar rade si Tudor Gheorghe cu a sa cobza ce ne umplea sufletele cu “Muicaaaaaaaaaaaaaaaa, suntem neam de piatra”, dar e inca toamna. Suntem un pic cam departe de acele vremuri si totusi aproape intr-un viitor sigur. Ne-am pecetluit prematur soarta, dupa o serie de opt infrangeri, dar am uitat ca suntem Craiova. Am uitat ca noi ne trezim ca-n povesti, ca noi dam tonul surprizelor si cu orice pret respiram aerul fericirii, respiram prin plamanii Stiintei. Astazi Craiova zambeste, astazi Craiova varsa o lacrima de fericire si tot astazi Craiova e un suras.