Piţi, mai ţii minte?

Erai antrenor la Steaua prin 2002 şi jucai barbut cu Bobi Marin. Nu ţi-l mai aminteşti? Fostul patron al echipei de fotbal Rarora Rm. Vâlcea, cel care a simţit mult mai târziu decât tine ecoul surd al uşilor din temniţă şi răceala zăbrelelor.

Aţi jucat barbut într-o noapte, rece pentru unii, dar încălzită de banii care tronau ca-n poveştile Şeherezadei din 1.001 de nopţi. Ai dat de două sau de trei ori din zar şi ai câştigat, la fel ca-n poveşti, dacă nu mă înşeală memoria cam 6 miliarde de lei vechi. Bani, nu glumă. Am scris la acea vreme în Libertatea, articol pentru care Andrei Bălan şi Florin Preoteasa m-au propus la o primă consistentă, aprobată pe loc de Dorin Chioţea, care era şef la sport. Da, dar ce a urmat după acel articol numai eu ştiu, dar şi colegii mei de la Ediţie Specială, George Păunescu şi Adrian Ţoca…mi-erau tare apropiaţi şi câte miştouri mi-am luat…asta aşa, doar să mai uit de teroarea fratelui, Gino Piţurcă.

Am fost dat în judecată de actualul selecţioner, care mi-a cerut suma de 6 miliarde ca daune, cică urma să o doneze în scopuri caritabile. Avocata Ringierului de atunci, Mona Cioba, mi-a spus că Bobi Marin nu vrea să depună mărturie şi nici să recunoască acel joc de barbut, mai ales că era şi în închisoare. Fusese arestat pentru un tun dat la o bancă din Târgu-Cărbuneşti. M-a sunat o singură dată Piţurcă, dar a folosit un ton calm şi un limbaj de om normal, cu ameninţarea că să am grijă de furia lui frate-său.

Da, Gino Piţurcă m-a sunat şi m-a ameninţat birjăreşte, ţigăneşte, cu un limbaj suburban. Veneam acasă cu maşina redacţiei de frică până în faţa blocului, iar când mă duceam la antrenamentele Craiovei mă uitam tot timpul în spate. Într-o zi ne-am şi intersectat, iar Gino Piţurcă m-a fugărit cam 200 de metri, dar nu m-a prins. Mă tot înjura, că dacă pune mâna pe mine mă omoară-n bătaie şi-şi răzbună fratele.

Să nu mai vorbesc de miştourile lui Bălan şi Preoteasa, care pozau la telefoane în avocaţi de-ai selecţionerului şi de stresat ce eram credeam orice.  M-a scăpat Marius Mitran în avionul care ducea Steaua spre meciul cu Southampton, în 2003. Un an, cam atât a durat coşmarul Piţurcă. S-a rugat de Piţi să mă lase-n pace, că-s produsul lui şi chiar l-a convins pe atunci că Bobi Marin de la Rarora Râmnicu-Vâlcea urma să mă ajute.

De ce scriu asta acum? Pentru că, undeva, într-un cotlon al sufletului, mă simt ca şi Dante la trecerea din purgatoriu în paradis…azi, eu sunt Dante, Piţi e unul din cei care au zgârmat în infern şi au fost despicaţi zilnic pentru păcate.  Un sfat Piţi, caută unul din cânturile din Infern din Divina Comedie, să vezi la ce păcat te încadrezi.