Intre Balada lui Porumbescu si aia house

Hai ca mi s-a cam luat sa ma tot certati in fiecare zi de ani de zile ca nu mai scriu nimic pe blog Dar hai sa trecem la lucruri serioase.

De curand ascultam intr-un magazin “Balada pentru vioara si pian” a lui Ciprian Porumbescu, un compozitor care in viziunea mea se situeaza la capitolul geniali. Da, uite ca exista in Craiova magazin unde un meloman, probabil vanzatorul, asculta Porumbescu. Aflu si eu ca piesa de fapt este foarte cunoscuta in Romania. Hopa, ce popor cultural suntem! O fetiscana, apropiata de noua moda a pitipoancelor, ii zice prietenei: “Vai, tu, uite ca s-a remixat Balada lui Emil Lassaria!”…????????? Multe semne de intrebare, pentru ca nu-mi dadeam seama ce spune fata. La care, prietena ei, de altfel o “capacitate” si cu un zambet rapitor, ii raspunde: “Eu cred ca e o varianta simfonica”. Stai, imi zic! Sunt blocat, mai ales ca ma uit la vanzator, el la mine, si zambesc. Cine dracului e Emil Lassaria? Chiar imi fac curaj si le intreb pe fete, iar ele imi raspund, parca in cor: “Cum, nu-l stii pe Emil? Are o piesa Balada senzationala, se danseaza in toate cluburile!”…Hmmm, se pare ca am imbatranit. Le-am explicat fetelor cine a fost Ciprian Porumbescu, le-am spus ca saracul s-a prapadit la 29 de ani si chiar le-am dat subiect de studiu, desi sunt ferm convins ca nu vor asculta niciodata. Dar sa ai cam 20 de ani si sa spui ca muzica clasica este remixata, atunci imi dau seama unde suntem. Am ajuns acasa si l-am descoperit si pe Lassaria. Nimic nou, dar stilul ma zgarie pe creier, nu prea pot sa-l accept, asta pentru ca e Balada lui Ciprian Porumbescu. Va dati seama ce remixuri ar face houserii de-ar descoperi simfoniile lui Mahler sau Bruckner. Saracul Ciprian, capodopera lui a ajuns dansabila in cluburi. De-ar intelege si respectivii clubberi ce vrea sa spuna unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii…am ramas fara cuvinte de data asta.

Dar de ce ne mai miram? Del Piero, Valentin Tomici pentru voi, a ras cam asa =))=))=))=))=)), dupa ce i-am povestit. Apoi mi-a zis si el una. Cica doi oameni, nu mai conteaza sexul, erau in gara Bucuresti, iar unul dintre ei intreaba: “In ce vagon suntem? 2! Pai de unde stii? Scria langa geam sus 2″. Adica unde era clasa vagonului. Probabil ca oamenii mergeau prima data cu trenul. Probabil ca noi nu mai intelegem nimic. De parca mai conteaza!