Cand a debutat camerunezul la Stiinta, sub comanda lui Cartu, 1-0 la Galati, gol de senzatie din pasa lui Borbely, Cartu a spus la final: “L-am adus pe Njock sa dea goluri, ca ne-am saturat de atacanti impotenti”. Si Jeremie nu ne-a dezamagit, cum avea sa scrie Toca intr-un text “Artizanii unei victorii de moral”, criticata indelung la acea vreme de Adrian Mititelu.
Cand dadea Jeremie goluri venea la coltul terenului si-si lungea bratele catre suporteri, trimitandu-ne noua bezele, celor care aruncam laptopurile din brate doar pentru a-i impartasi bucuria camerunezului.
Cand a plecat atacantul asta de calitate, ca de la Niculescu nu mai avu Craiova unul ca el, n-am crezut ca se va intoarce, l-am plans ca si pe Craioveanu. Avea ceva, simtul portii, atitudinea flegmatica fata de fundasii adversari.
Cand a dat un gol intr-un Craiova – FC National 1-0, pe 7 decembrie, mi-am dat seama ca Gabriel Canu va fi o rusine de fundas, si am avut dreptate. Da, l-a tras cu totul pe Canu, si in ciuda eforturilor sale, mingea s-a oprit sub bara.
Cand si-a taiat mainile singur si l-a injurat doua luni pe Rednic din Germania, fara sa se prezinte la echipa, desi incepuse campionatul, Stiinta era ca si retrogradata. Si tot m-a bucurat cu un gol de zile mari in Cupa cu Dinamo II.
Cand am auzit ca Njock vrea sa revina la Stiinta mi-am dat seama ca Michael Baird va fi istorie, iar pseudo cangurii din ofensiva Craiovei vor fi uitati. Vezi McBreen.
Cand l-am vazut astazi pe aeroportul Henri Coanda, zambind foarte obosit, mi-am zis: “MAINE JEREMIE ISI INTRA IN PAINE”
Si sa strige legendarul “Oblemenco” prin vocile Craiovei si oltenilor de pretutindeni: Jeremieeeeeeeeeeee, Jeremieeeeeeeeee Njoooooooooooock, lalalalalalalalalala…SA INCEAPA SHOW-UL.